"Cine sunt eu?"

Cine sunt eu? O intrebare pe care fiecare ne-am pus-o la varsta la care eram in plin proces de descoperiere al propriei persoane. Dar revizuita e putin bizara. Nu stiu sigur din ce motiv e asa. Poate pentru faptul ca odata ce am revenit asupra intrebarii ma simt obligat sa aduc noi adaugari pe care trebuie sa le compun mult mai complex decat la 4 ani. Ma simt obligat fata de mine sa raspund concret. Dar si “concret” e relativ.Pentru ca aceasta intrebare se poate privi si interpreta din atatea unghiuri cate are un poligon (din cate stiu un poligon poate sa aiba intre 1 si 1.000.000 de laturi). Cine sunt eu? In primul rand sunt un individ. Am propriile caracteristici, propria personalitate, propriile sentimente si trairi. Eu sunt o mica parte din univers si eu insumi sunt un univers. Adica sunt de parere ca cunoasterea deplina de sine nu se poate realiza dat fiind faptul ca pe langa constient tot al meu ca individ am subconstient si inconstient. Ma cunosc indeajuns incat sa imi stiu reactiile la diferite trairi, la diferite situatii, si in diverse posturi. Insa nu ma cunosc suficient de mult incat sa pot prevedea toate reactiile mele la situatii posturi si trairi noi si necunoscute de catre mine. Imi pot da seama de ce sentimente sunt sau nu capabil datorita trairilor mele de pana acum, dar nu imi pot imagina sentimente pe care nu le-am trait pentru ca nu le cunosc. Este exact ca si vederea. De mic am invatat sa vad tridimensional. Asa m-am obisnuit sa asimilez lucrurile, sa le percep si sa le disting. Dar atat timp cat ochiul meu nu percepe lucruri cvadridimensionale eu nu am de unde sa stiu cum sunt. Poate traiesc cu ele, poate le ating, poate iau contact cu ele in permanenta, dar nu le pot percepe, nu le pot vedea, deci pentru mine nu exista. Exact acelasi lucru il pot spune si despre mine. Nu ma cunosc in totalitate incat sa spun ca imi stiu toate reactiile si toate lucrurile de care sunt capabil. Oricum asta ar fi imposibil pentru pentru ca nu exista un etalon pentru cunoasterea totala de sine. Sunt mai mult sau mai putin impulsiv, in unele cazuri ma bazez be instinc in altele pe ratiune, dar niciodata nu cunosc ce urmeaza sa fac dinainte de a fi pus in fata situatiei. Si daca nu stiu aceste detalii care ma privesc in mod direct nu stiu cat de putin ma cunosc. Pentru ca este clar ca ma cunosc putin. Ce pot spune cu certitudine sunt datele din buletin, realizarile de pana acum, amintirile si lucruri pe care le-am facut sau am in plan sa le realizez. Dar nu ma pot defini la fel de usor pe mine ca individ. Sunt o mica parte din univers, coechipier mai mult sau mai putin cu destinul, cu idealuri, ganduri si sentimente, dar fara un contur concret al trairilor mele ci doar al personalitatii. Sunt un individ constient de ceea ce pot si ceea ce nu pot realiza in urma situatiilor prin care am trecut, dar viitorul este imprevizibil si reactiile noastre deasemenea.