joi, 7 august 2008

Monolog retoric

















Si daca incepe sa capete forme atunci te opresti din cautat explicatii...atunci te opresti din jocul haotic si nejustificat in care alergi intr-una fara sens...daca stii ca totul incepe sa capete contur iar. Sa poti sa te justifici in fata ta la orice intrebare retorica pe care ti-o pui...sa poti sa spui din nou ca ai motivele tale...sa simti din nou ca traiesti! Sa poti spune stop la tristete si sa imbratisez acea senzatie de agonie combinata cu euforie...Gloria si bucuria vietii se regasesc in lucrurile simple...lipsite de complexitate insa bine imbibate in mireazma ametitoare a sentimentelor...Nu stiu daca as putea descrie un sentiment perfect insa sunt sigur ca fiecare are unul in firul destinului. Trebuie doar sa il urmam si sa ne lasam calauziti de raza de lumina...Sa lasam timpul murdar dar onest sa isi faca jocul printre luminile reci de pe o strada pustie...tixita de regrete! Oare?

Niciun comentariu: